I. O noapte din via\u0163a mea \u2013 o zi \u00een via\u0163a mea<\/p>\n
Cred c\u0103 era pe la nadir c\u00e2nd, n\u0103uc de somn, deslu\u015fesc l\u00e2ng\u0103 mine o copert\u0103 de carte. Era dintr-un carton gros, neagr\u0103, iar pe cantul ei scria cu litere \u00eenclinate aurite: \u201eAi venit pentru c\u0103 ai vrut s\u0103 vii”.
\nInstinctual, m-am imaginat alerg\u00e2nd, speriindu-m\u0103 …
\n\u201e- Unde sunt ?”, \u201e- Unde am vrut s\u0103 vin ?”, \u201e- Unde sunt ?”.
\nToate visele mele se terminau astfel; fugeam \u00een gol, inexplicabil de ineficient, iar for\u0163ele r\u0103ului \u00eencercau s\u0103 m\u0103 prind\u0103 (\u00eenc\u0103 nu \u00eemi imaginez cum arat\u0103 o for\u0163\u0103 a r\u0103ului pentru c\u0103 \u00een vis nu o vedeam niciodat\u0103 \u2013 era tot timpul noapte \u2013 iar ace\u015fti urm\u0103ritori se camuflau foarte bine \u00een culoarea nop\u0163ii).
\nVisul meu dura destul de mult, de\u015fi distan\u0163a dintre mine \u015fi cel care-mi vroia r\u0103ul nu era mare. Iar eu m\u0103 \u00eentrebam. Dac\u0103 o entitate rea \u00eemi vrea r\u0103ul, eu cum sunt ? Bun, \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 cred. Dar dac\u0103 ei \u00eemi vroiau binele ? Atunci cum eram ? Unul de-al lor ? Habar n-am. \u015etiu doar c\u0103 alergam \u015fi nu m\u0103 uitam \u00eenapoi, de fric\u0103 s\u0103 nu \u00eempietresc (pove\u015ftile pe care le ascultam c\u00e2nd eram mic erau \u015fi ele prezente \u00een vis, doar vinilul disp\u0103ruse). Iar c\u00e2nd pericolul se apropia ingurgitant de mult, reu\u015feam s\u0103 schimb cadrul. Exact a\u015fa se \u00eent\u00e2mpla. Schimbam cadrul …
\nEram din nou la oarecare distan\u0163\u0103 de for\u0163ele r\u0103ului, iar ele \u00eencercau s\u0103 m\u0103 prind\u0103. Se apropiau amenin\u0163\u0103tor, iar c\u00e2nd s\u0103 m\u0103 inhaleze schimbam cadrul din nou. Era echivalentul teleport\u0103rii din trezie, aceast\u0103 inginerie pe care o n\u0103scocisem. Cert era un lucru, pierdeam foarte mult\u0103 energie c\u00e2nd m\u0103 teleportam … iar pe finalul visului aproape c\u0103 st\u0103team pe loc, de\u015fi alergam plin de anvergur\u0103, frica fiind catalizatorul suprem pentru mine \u00een acele momente.
\nSimt o m\u00e2n\u0103 pe mine. Alerg. Vertical …
\nSunt tras \u00een spate. M\u0103 t\u00e2r\u00e2i. Orizontal …
\nCu o ultim\u0103 sfor\u0163are deschid ochii. \u015ei ce v\u0103d ? O copert\u0103 de carte dintr-un carton gros, neagr\u0103, pe al c\u0103rei cant scria cu litere \u00eenclinate aurite: \u201eAi venit pentru c\u0103 ai vrut s\u0103 vii”…
\n\u201e- Unde sunt ?”, \u201e- Unde am vrut s\u0103 vin ?”, \u201e- Unde sunt ?”…
\nDeschid coperta.
\n\u00cen interiorul c\u0103r\u0163ii nu erau file, a\u015fa cum m\u0103 a\u015fteptam. De fapt, nu era nimic. Era doar un carton la fel de gros, alb, pe al c\u0103rui cant scria cu litere argintii foarte greu lizibile: \u201eNu mai v\u00e2na curcubee.”
\nVisam din nou ? Eram hot\u0103r\u00e2t s\u0103 aflu, dar ceva \u00eemi spunea c\u0103 era mai mult dec\u00e2t un vis.
\nM\u0103 rostogolesc de sub plapum\u0103 \u015fi cad din pat, cu cotul pe telefoanele mobile. Nu a fost o idee chiar a\u015fa de bun\u0103, dar vroiam s\u0103-mi revin \u00een sim\u0163uri, s\u0103 simt ceva durere.
\nPu\u0163in buimac de la c\u0103z\u0103tur\u0103, \u00eemi ridic privirea spre biblioteca de deasupra patului. \u00cencercam s\u0103 v\u0103d c\u00e2t e ceasul sper\u00e2nd s\u0103-mi ofer un r\u0103spuns la cele ce mi se \u00eent\u00e2mplau.
\nUau … deja totul devine … diferit … mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 pot folosi cuv\u00e2ntul \u0103sta. Era mai degrab\u0103 extrem de ciudat, dac\u0103 nu \u00eenfrico\u015f\u0103tor.
\nBiblioteca era cu susul \u00een jos; ceasul nu mai avea limbi, iar \u00een locul cifrelor erau ni\u015fte litere ermitice, mai degrab\u0103 ni\u015fte semne (\u015fi mai ciudat era c\u0103 recuno\u015fteam semnele \u2013 acel alfabet misteric). Pe suprafa\u0163a fiec\u0103rui lucru din camer\u0103 \u015fi pe tavan erau oglinzi care m\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fau diferit la fiecare mi\u015fcare; geamul era spart, dar paradoxal, frigul nu intra \u00een camer\u0103.
\nSt\u0103team \u00eentr-o r\u00e2n\u0103, c\u0103zut fiind, tr\u0103snit de vedeniile pe care le aveam. Sim\u0163eam \u00eenc\u0103 durerea surd\u0103 \u00een urma c\u0103z\u0103turii. Dau s\u0103 m\u0103 ridic, \u00eemping cu st\u00e2nga \u00een covor \u015fi … hopa sus.
\n\u201e- Dou\u0103 palme \u015fi-mi revin.”, \u00eemi spuneam, \u00eencuraj\u00e2ndu-m\u0103.
\nP\u0103rerea asta mi-am schimbat-o peste c\u00e2teva clipe, c\u00e2nd, uit\u00e2ndu-m\u0103 la m\u00e2na st\u00e2ng\u0103, am v\u0103zut s\u00e2ngele \u015firoind … \u00een nici un vis de-al meu nu am v\u0103zut s\u00e2nge. Cu o luciditate prolix\u0103, am scanat structura acestor vise. \u015ei atunci m-a lovit …
\n\u00cen visele mele nu era mi\u015fcare, erau doar cadre. Visele mele erau diapozitive. Pe care nu \u00eenv\u0103\u0163asem s\u0103 le schimb cum \u015fi c\u00e2nd trebuie. Din cauza asta era mereu noapte, de aceea alergam a\u015fa \u00eencet sau m\u0103 teleportam. Poate c\u0103 totu\u015fi, era \u015fi ceva s\u00e2nge … dar era \u00eenchegat … nu-l vedeam, nu avea gust, nici miros … \u015fi mai ales nu curgea. Nici nu avea cum. Pentru c\u0103 \u00een visele mele nu era mi\u015fcare.
\n\u00cemi priveam m\u00e2na cu un eroism stupid, cu o m\u00e2ndrie cretin\u0103. Speram s\u0103-mi curg\u0103 mai mult s\u00e2nge sau m\u0103car s\u0103 se \u00eentind\u0103 mai mult, pentru a fi comp\u0103timit, pentru a fi consolat. De cine ? Nu \u015ftiu a cui a fost \u00eentrebarea, dar ne\u015ftiind s\u0103 r\u0103spund la ea, am l\u0103sat s\u0103 treac\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 mine eroismul, iar m\u00e2ndria am lasat-o \u00een urm\u0103. Am r\u0103mas doar eu, singur.
\n\u00cen momentul \u00een care doi picuri ajunseser\u0103 pe covor, eroismul \u015fi m\u00e2ndria erau departe. \u00cen continuare, nu eram chiar singur. R\u0103m\u0103sese mirarea.
\n\u201e- De ce nu m\u0103 duc s\u0103 fac ceva ?”
\nCu privirea c\u0103zut\u0103 m\u0103 \u00eendrept spre baie s\u0103 m\u0103 sp\u0103l \u015fi s\u0103 m\u0103 bandajez. Jos, pe covor, era un scut, o cupol\u0103, o portavoce, dar mai ales o lance. Din cauza l\u0103ncii s\u00e2ngeram, din cauza l\u0103ncii cadrele deveniser\u0103 fluide \u015fi tot din cauza l\u0103ncii visul meu nu mai era vis, se transformase \u00een realitate …
\nDau drumul la robinet, bag m\u00e2na sub jet \u015fi a\u015ftept. Apa se \u00eenro\u015fe\u015fte, s\u00e2ngele devine incolor. T\u0103ietura r\u0103m\u00e2ne, s\u00e2ngele dispare. Dar nimic nu m\u0103 mai mir\u0103 acum. M\u0103 bandajez pentru orice eventualitate. M\u0103 \u00eentorc \u00een camer\u0103 pentru analize. D\u00e2nd impresia c\u0103 \u015ftiu ce fac, \u00eemi pun cupola \u00een cap, scutul mi-l ag\u0103\u0163 de antebra\u0163, cu st\u00e2nga iau portavocea, \u00een dreapta \u0163in lancea. M\u0103 uit \u00een oglinzi. \u00cen unele ap\u0103rea doar scutul, \u00een altele doar lancea. \u00cen toate ap\u0103ream eu. Mul\u0163i eu … \u015ei \u00een niciuna portavocea.
\nCa un adev\u0103rat Don Quijote, pornesc la atac. Doar c\u0103 eu nu m\u0103 luptam cu morile de v\u00e2nt, ci cu oglinzile. Izbesc cu lancea \u00een ele plin de av\u00e2nt, \u00een sus \u015fi \u00een laterale. Cristalele \u0163\u00e2\u015fnesc nervoase spre mine. Multe se \u00eenfig \u00een scut, altele erau respinse de cupol\u0103. Iar eu continuam s\u0103 sparg oglinzi \u015fi s\u0103 m\u0103 ap\u0103r de cristale.
\nM\u0103 schimbasem radical. \u015ei \u00eemi pl\u0103cea schimbarea. Eram con\u015ftient de ea. Obi\u015fnuiam s\u0103 spun c\u0103 exist\u0103 ceva \u00een interiorul nostru mai presus de noi \u00een\u015fine. Iar eu tocmai descoperisem acel ceva.
\nDevenisem un lupt\u0103tor pe drumul cunoa\u015fterii. Spiritul meu se transformase, nu mai era \u00eenclinat spre compromisuri \u015fi lament\u0103ri, nici spre a c\u00e2\u015ftiga sau a pierde. Spiritul meu avea o singur\u0103 predispozi\u0163ie \u2013 s\u0103 lupte \u2013 \u015fi fiecare lupt\u0103 va fi ca o ultim\u0103 b\u0103t\u0103lie a lui pe p\u0103m\u00e2nt.
\n\u00cen ultima mea b\u0103t\u0103lie pe p\u0103m\u00e2nt \u00eemi voi l\u0103sa spiritul s\u0103 zboare liber \u015fi limpede.
\nIar pe m\u0103sur\u0103 ce purtam lupta aceasta din ce \u00een ce mai pu\u0163in reflectat\u0103, observ\u00e2nd c\u0103 voin\u0163a mea devenise impecabil\u0103, am \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d …
\n\u015ei brusc, totul a c\u0103p\u0103tat sens …<\/p>\n
II. Lumi ascunse<\/p>\n
C\u00e2nd o poveste se termin\u0103, o alta \u00eencepe. Iar povestea ce \u00eencepe este \u00eentotdeauna mai grozav\u0103, c\u0103ci ascunde \u00een ea s\u0103m\u00e2n\u0163a pove\u015ftilor c\u0103rora le urmeaz\u0103 \u2013 iar ea va deveni stigmatul pentru alte pove\u015fti ce stau s\u0103 fie scrise.
\n\u2026
\nC\u0103l\u0103ream al\u0103turi de cei mai de \u00eencredere oameni ai lui Decebal. Erau opt lupt\u0103tori \u00eencerca\u0163i, trei \u00een fa\u0163a \u015fi \u00een spatele marelui conduc\u0103tor, ceilal\u0163i doi flanc\u00e2ndu-l.
\nSe \u015ftiau pu\u0163ine lucruri despre ei, doar c\u0103 \u00eentr-o ambuscad\u0103 reu\u015fiser\u0103 s\u0103 doboare \u015faizeci de romani care ajunseser\u0103 la regele dac. \u015ei mai presus dec\u00e2t at\u00e2t, fiecare dintre cei opt s-a interpus m\u0103car o dat\u0103 \u00eentre o s\u0103geat\u0103 inamic\u0103 \u015fi Decebal.
\nAveau privirea senin\u0103 \u015fi albastr\u0103, un p\u0103r bogat \u015fi o barb\u0103 deas\u0103, tocmai de aceea v\u00e2rsta lor era greu de ghicit. P\u0103reau resemna\u0163i, obosi\u0163i \u015fi iner\u0163i, dar dac\u0103 cineva ar fi urm\u0103rit locul cu aten\u0163ie, ar fi putut vedea cum nici o frunz\u0103 nu se mi\u015fca f\u0103r\u0103 a le cere voie. \u00ce\u015fi struneau caii \u015fi \u00eenaintau cu constan\u0163a unui orologiu. \u00cen spate, tolbele le erau goale, \u00een m\u00e2ini, s\u0103biile pline de s\u00e2nge \u015fi scuturile rupte erau semn c\u0103 b\u0103t\u0103lia a fost cr\u00e2ncen\u0103. Arcuri nu mai aveau dec\u00e2t trei dintre ei.
\nDrumul urca molcom printr-o p\u0103dure deas\u0103 c\u0103tre cele c\u00e2teva stele \u00eent\u00e2rziate pe cer. \u00cen zare cre\u015fteau triunghiurile \u00eentrep\u0103trunse ale mun\u0163ilor.
\nDecebal era \u00een centrul acestui grup. Iar explica\u0163ia pentru faptul c\u0103 eu eram chiar l\u00e2ng\u0103 el era tocmai o s\u0103geat\u0103 inamic\u0103.
\nPierdusem mult s\u00e2nge, iar ultimele lucruri pe care mi le aminteam destul de limpede \u00eenainte s\u0103 le\u015fin erau o r\u0103scruce, un schimb t\u0103ios de priviri \u00eentre Decebal \u015fi lupt\u0103torii s\u0103i, tropot de copite \u015fi mult colb ridicat \u00een spatele cailor.
\nDup\u0103 ceva vreme, pe drumul ce urca molcom se mai puteau z\u0103ri doar doi c\u0103l\u0103re\u0163i du\u015fi de v\u00e2nt c\u0103tre crestele mun\u0163ilor. Iar eu \u00eemi revenisem \u00een sim\u0163uri.
\n– Nu \u015ftiu cine e\u015fti \u015fi de unde vii. Nu \u015ftiu de ce ai f\u0103cut asta. Sincer s\u0103 fiu nici nu conteaz\u0103 prea mult acest lucru acum … Vreau doar s\u0103-\u0163i spun c\u0103 ai dat dovad\u0103 de foarte mult curaj \u00een lupta de azi … dar vom vorbi despre asta mai pe \u00eendelete c\u00e2nd vom ajunge \u00een sat.
\nAu fost singurele vorbe pe care le-am auzit tot drumul, venite tocmai din partea marelui Decebal. Mai t\u00e2rziu aveam s\u0103 aflu c\u0103 am b\u00e2iguit drept r\u0103spuns un \u201e- Eu \u015ftiu\u201d.
\n\u00cen sat domnea o lini\u015fte fantomatic\u0103, dar era oarecum justificat\u0103 pentru primele ore ale dimine\u0163ii. Am fost cobor\u00e2t de pe cal de dou\u0103 femei \u015fi dus \u00een cea mai apropiat\u0103 cas\u0103. Acelea\u015fi dou\u0103 femei m-au dezbr\u0103cat, m-au sp\u0103lat, mi-au \u00eengrijit rana \u015fi m-au \u00eenvelit \u00een ni\u015fte bl\u0103nuri albe. \u00cen alte condi\u0163ii m-a\u015f fi \u00eempotrivit, dar acum nu puteam s\u0103-mi \u0163in nici ochii deschi\u015fi. \u015ei trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 atingerile femeilor, pe c\u00e2t de ferme, pe at\u00e2t de feminine – pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 \u00eemi oblojiser\u0103 um\u0103rul – mi-au dat un dram de vitalitate. Sau poate era din cauza vinului cu care fusesem doctoricit.
\nCert e c\u0103 dup\u0103 dou\u0103-trei zile de \u00eengrijiri intense, \u00eemi reveniser\u0103 g\u00e2ndurile. Dup\u0103 alte dou\u0103 zile am putut privi din nou soarele, un soare de toamn\u0103 t\u00e2rzie care prevestea o iarn\u0103 rece, dar prietenoas\u0103.
\n\u00cen satul dintre mun\u0163i, via\u0163a \u00ee\u015fi urma cursul ne\u00eentrerupt. Fiecare \u015ftia ce are de f\u0103cut, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, fiecare era impecabil \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit \u00een ac\u0163iunea sa. De la mulsul vacilor p\u00e2n\u0103 la antrenamente, de la rug\u0103ciuni p\u00e2n\u0103 la t\u0103ierea lemnelor pentru foc, totul era f\u0103cut cu o con\u015ftiin\u0163\u0103 nemaiv\u0103zut\u0103. To\u0163i membrii comunit\u0103\u0163ii erau pe c\u00e2t de deta\u015fati, pe at\u00e2t de implica\u0163i. Tri\u015fti \u015fi voio\u015fi \u00een acela\u015fi timp. \u00cencrez\u0103tori \u015fi mode\u015fti, to\u0163i convin\u015fi de faptul c\u0103 via\u0163a lor e doar un mic ocol pe care \u00eel fac \u00een marea c\u0103l\u0103torie.
\nAce\u015fti daci nu l\u0103sau niciodat\u0103 ca ceva s\u0103-i afecteze. Cred c\u0103 nici dac\u0103 \u00eel vedeau pe necuratul \u00eensu\u015fi, nu ar fi l\u0103sat pe nimeni s\u0103-\u015fi dea seama. Aveau o capacitate de control \u015fi de autocontrol incredibil\u0103.
\nVia\u0163a lor, poate p\u0103rea rece \u015fi singuratic\u0103, chiar lipsit\u0103 de sentimente, dar nu era deloc a\u015fa. Era bazat\u0103 pe afec\u0163iunea \u015fi devotamentul consacrat celor iubi\u0163i. Era bazat\u0103
\npe credin\u0163\u0103 \u015fi pe mult\u0103 libertate.
\n\u00cemi aminteam c\u0103 fo\u015ftii mei apropia\u0163i c\u0103utau certitudinea \u00een ochii celorlal\u0163i \u015fi o numeau \u00eencredere \u00een sine. Ei bine, dacii c\u0103utau perfec\u0163iunea \u00een proprii lor ochi \u015fi \u00eei spuneau simplitate.
\nFascinat de lumea din care acum f\u0103ceam parte, m\u0103 plimbam pe marginea unui p\u00e2r\u00e2ia\u015f din apropierea satului. \u015ei m\u0103 \u00eentrebam dac\u0103 \u00eenc\u0103 mai visez. Oarecum retoric\u0103 \u00eentrebarea \u2026 c\u00e2nd pe um\u0103rul r\u0103nit simt o m\u00e2n\u0103 hot\u0103r\u00e2t\u0103 care \u00eemi reorient\u0103 privirea.
\nEra Decebal, cel \u201eabil \u00een a \u00eentinde curse, \u2026 viteaz \u00een lupt\u0103, \u015ftiind a se folosi cu dib\u0103cie de o victorie \u015fi de a sc\u0103pa cu bine dintr-o \u00eenfr\u00e2ngere\u201d. Sau cel pu\u0163in pe acest Decebal \u00eel \u015ftiam eu din c\u0103r\u0163ile de istorie \u015fi din portretul elogios f\u0103cut de Dio Cassius.
\n– De ce mi-ai salvat via\u0163a ?, m\u0103 \u00eentreb\u0103 cu o voce \u00eempietrit\u0103.
\n– Pentru c\u0103 uneori, descoperim ceva \u00een interiorul nostru mai presus de noi \u00een\u015fine. Se pare c\u0103 \u00eei pl\u0103cu r\u0103spunsul, pentru c\u0103 \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103 cu poft\u0103, de\u015fi nu mi l-a\u015f fi imaginat niciodat\u0103 pe Decebal \u00een postura asta.
\n– Presimt c\u0103 vei mai sta o vreme printre noi, ad\u0103ug\u0103 fiul lui Scorillo, dup\u0103 ce ultimul z\u00e2mbet \u00eei disp\u0103ru \u00een col\u0163ul gurii. Era tot ceea ce vroiam s\u0103 aud de la el. Dar a fost mult mai mult \u2026
\nMi-a fost dat s\u0103 fiu p\u0103rta\u015f la o lec\u0163ie de moral\u0103, religie, via\u0163\u0103, fericire, echilibru, iubire \u015fi spirit venit\u0103 din partea marelui Decebal, statura fiind ultimul lucru care \u00eei confirma atributul de \u201cmare\u201d.
\n– \u00ce\u0163i mai aminte\u015fti ceva dinaintea sau din timpul luptei ?, m\u0103 \u00eentreb\u0103 el.
\nDau \u00eendoielnic din cap, dar a\u015f fi putut foarte bine s\u0103 spun \u201e – Nu \u201d.
\nMi-a spus despre b\u0103t\u0103lia din vara anului trecut de la Tapae. Puternicile \u015fi instruitele legiuni ale lui Traian, \u00een urma unei b\u0103t\u0103lii cr\u00e2ncene \u015fi \u00eendelungate, reu\u015fesc s\u0103-\u015fi apropie victoria. \u201e- Cu costuri \u00eensemnate\u201d, murmur\u0103. Mi-a spus c\u0103 pentru el nu conteaz\u0103 dac\u0103 pierzi sau c\u00e2\u015ftigi, at\u00e2ta vreme c\u00e2t lup\u0163i \u015fi dai ce ai mai bun \u00een tine. \u015ei nu se referea doar la c\u00e2mpul de lupt\u0103. De aceea, ini\u0163iase \u00een toamna t\u00e2rzie a aceluia\u015fi an un ingenios plan strategic. \u00cempreun\u0103 cu cei mai de \u00eencredere lupt\u0103tori daci \u015fi cu alia\u0163ii sarma\u0163i \u015fi roxolani, a traversat Dun\u0103rea, \u00een Moesia, oblig\u00e2ndu-l pe Traian s\u0103 se deplaseze pe noul teatru de lupt\u0103. Ac\u0163iunea se pr\u0103bu\u015fe\u015fte \u00een urma \u00eenfr\u00e2ngerilor de la Nicopolis, pe Istru \u015fi Adamclisi, \u00een Dobrogea. \u00cen aceast\u0103 ultim\u0103 b\u0103t\u0103lie, \u00een care raportul de for\u0163e era de unu la cinci, s\u0103risem de pe cal \u00een fa\u0163a regelui dac, c\u00e2nd un arca\u015f roman \u00ee\u015fi \u00eendoise arma sem\u0103n\u0103toare de moarte.
\n– Cum ai ajuns regele Daciei ? – poate cea mai previzibil\u0103 \u00eentrebare. Dar r\u0103spunsul pe care urma s\u0103 \u00eel aud de la Decebal m-a \u00eenr\u0103d\u0103cinat definitiv \u00een acele locuri de poveste.
\nAcum am \u00een\u0163eles \u015fi ce c\u0103utau pe covor cele patru lucruri. Sau mai bine zis, pe cine c\u0103utau. Dup\u0103 ce am spart toate oglinzile, am intrat \u00eentr-o alt\u0103 lume, cea real\u0103. \u015ei armele definitorii pentru lumea aceasta erau lancea \u015fi scutul. Uneori cupola, foarte rar portavocea. Decebal le avea pe toate patru.
\nCu o lini\u015fte \u015fi sfiiciune nemai\u00eent\u00e2lnit\u0103, Decebal \u00eemi spuse \u201e- Dacii aveau nevoie de un lider … Iar dup\u0103 legendarul Burebista, nu au mai avut a\u015fa ceva \u2026 Cineva trebuia s\u0103 \u00eei motiveze, s\u0103 le aleag\u0103 lucrurile care le formeaz\u0103 lumea, s\u0103 le arate calea.\u201d Urm\u0103 o pauz\u0103 lung\u0103 \u2026
\n\u201eDar mai \u00eent\u00e2i a trebuit eu s\u0103-mi aleg subiectele \u015fi lucrurile care-mi formeaz\u0103 lumea. \u015ei a trebuit s\u0103 mi le aleg deliberat, deorece fiecare lucru pe care l-am ales e un scut care m\u0103 protejeaz\u0103 de faptele for\u0163elor pe care \u00eencerc s\u0103 le folosesc. Dac\u0103 am ales s\u0103 fiu un lupt\u0103tor \u015fi un conduc\u0103tor, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 voi \u00eent\u00e2lni for\u0163e inexplicabile \u015fi intransigente pe care \u00eens\u0103 le voi c\u0103uta deliberat. Pentru c\u0103 \u015fi eu am devenit inexplicabil \u015fi intransigent. De aceea sunt \u00eentotdeauna preg\u0103tit pentru \u00eent\u00e2lnire. Iar \u00een acest scop trebuie s\u0103 am un set de lucruri care-mi ofer\u0103 o mare lini\u015fte, determinare \u015fi pl\u0103cere, lucruri pe care s\u0103 le pot folosi ca scut.
\n\u00cenainte purtam un monolog interior. De fapt, \u00eemi men\u0163ineam lumea cu monologul meu interior. De c\u00e2te ori terminam de discutat cu mine \u00eensumi, lumea era \u00eentotdeauna a\u015fa cum ar trebui s\u0103 fie. Eu o re\u00eennoiam, o umpleam de via\u0163\u0103, o sus\u0163ineam cu monologul meu interior.
\nNu numai asta, dar \u00eemi alegeam \u015fi drumurile de urmat pe m\u0103sur\u0103 ce discutam cu mine. Altfel, mi-a\u015f fi repetat acelea\u015fi alegeri iar \u015fi iar, p\u00een\u0103 c\u00e2nd a\u015f fi murit, pentru c\u0103 eu continuam acela\u015fi monolog interior. Acum am devenit con\u015ftient de asta \u015fi m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103-mi opresc monologul interior. \u015etiu c\u0103 lumea se schimb\u0103 imediat ce se termin\u0103 discu\u0163ia cu mine \u00eensumi \u015fi trebuie s\u0103 fiu preg\u0103tit pentru \u015focul acesta emo\u0163ional pe care \u00eenainte nu-l percepeam. Doar a\u015fa am putut evolua \u2026\u201d
\nNu am \u00een\u0163eles mare lucru din ultimele lui propozi\u0163ii, dar \u201elumea se schimb\u0103\u201d \u015fi \u201edoar a\u015fa am putut evolua\u201d mi-au r\u0103mas \u00eentip\u0103rite \u00een minte chiar \u015fi c\u00e2nd ultimele lacrimi \u00eemi p\u0103r\u0103seau trupul.
\nFratele meu, care peste cinci luni va deveni tat\u0103 \u00eemi spunea. \u201e- Prima regul\u0103 a spiritualit\u0103\u0163ii este deta\u015farea.” Nu avea leg\u0103tur\u0103 cu acest dialog, nici nu eram sigur dac\u0103 am \u00een\u0163eles ce vroia s\u0103 spun\u0103, dar era singura amintire pe care o mai aveam din lumea viitorului. M\u0103 uit la Decebal \u015fi \u00eel v\u0103d cum \u00ee\u015fi trece m\u00e2na prin barb\u0103, parc\u0103 nesigur dac\u0103 mai e la locul ei. Aveam \u00een fa\u0163a mea un b\u0103rbat puternic \u015fi \u00eenalt. De cele mai multe ori avea o privire de copil \u00een care te pierdeai, \u00eens\u0103, atunci c\u00e2nd vroia s\u0103 se fac\u0103 \u00een\u0163eles te str\u0103fulgera cu o privire o\u0163elit\u0103. Avea o frumuse\u0163e mistic\u0103, m\u0103 uitam la el \u015fi \u00eei vedeam pe Burebista \u015fi pe Deceneu sub un singur chip.
\nDecebal continu\u0103 s\u0103 m\u0103 uimeasc\u0103 cu g\u00e2ndirea lui care nu se rezuma deloc doar la r\u0103zboaie, ambuscade, cet\u0103\u0163i \u015fi \u015ftiin\u0163a armelor, ba dimpotriv\u0103.
\nDup\u0103 o pauz\u0103 lung\u0103, \u00een cele din urm\u0103 ad\u0103ug\u0103, parc\u0103 mai mult pentru el: \u201eUn om deta\u015fat, care \u015ftie c\u0103 n-are nici o posibilitate de a-\u015fi \u0163ine moartea la distan\u0163\u0103, are doar un singur lucru de opus acesteia: puterea deciziilor sale. El trebuie s\u0103 fie un maestru al deciziilor lui. Trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 perfect c\u0103 alegerea sa este responsabilitatea sa \u015fi c\u0103, o dat\u0103 ce o face, nu mai este timp pentru regrete sau recrimin\u0103ri. Deciziile \u00eei sunt definitive, pentru simplul fapt c\u0103 moartea lui nu-i d\u0103 timp s\u0103 se poat\u0103 ag\u0103\u0163a de altceva. \u015ei astfel, cu con\u015ftiin\u0163a mor\u0163ii sale, cu deta\u015farea sa \u015fi cu puterea deciziilor sale, \u00ee\u015fi aranjeaz\u0103 via\u0163a \u00eentr-o manier\u0103 strategic\u0103. Cunoa\u015fterea mor\u0163ii sale \u00eel ghideaz\u0103 \u015fi \u00eel face s\u0103 fie deta\u015fat \u015fi cu patimi potolite; puterea deciziilor sale finale \u00eel face s\u0103 aleag\u0103 f\u0103r\u0103 regrete, iar ceea ce alege este \u00eentotdeauna cel mai bun lucru din punct de vedere strategic; \u015fi astfel, el realizeaz\u0103 tot ce are de f\u0103cut, cu savoare \u015fi cu eficien\u0163\u0103 … Mai am pu\u0163in si ajung aici. Iar c\u00e2nd voi ajunge s\u0103 m\u0103 comport a\u015fa, voi putea spune pe drept cuv\u00e2nt c\u0103 am ob\u0163inut r\u0103bdarea. Odat\u0103 ce am ob\u0163inut r\u0103bdarea, m\u0103 voi afla pe drumul spre voin\u0163\u0103. Voi \u015fti cum s\u0103 a\u015ftept.\u201d
\nAm aflat \u00een acea discu\u0163ie cu Decebal o \u00eentreag\u0103 filosofie a g\u00e2ndirii, despre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, despre r\u00e2s \u015fi nebunie, despre iubire \u015fi oameni. \u015ei nimic despre r\u0103zboaie.<\/p>\n
III. Puterea unei alegeri<\/p>\n
Timpul trecea circular \u00een cetatea Sarmizegetusa, unde am ajuns \u00een vara aceluia\u015fi an, dar din ce \u00een ce mai gr\u0103bit. Spiralele p\u0103reau s\u0103 se mic\u015foreze.
\nIscoadele dacilor \u00eel informar\u0103 pe Decebal c\u0103 peste Dun\u0103re se construie\u015fte un pod. \u015ei nu e ca celelalte, pe care dacii reu\u015feau s\u0103 le d\u0103r\u00e2me f\u0103r\u0103 prea mari probleme. La ordinul lui Traian, acest pod era construit de cel mai vestit arhitect al vremii, Apolodor din Damasc. Inten\u0163iile lui Traian erau clare, cucerirea \u015fi subjugarea Daciei.
\nPeste doi ani legiunile romane trec podul, ini\u0163iind ceea ce se va numi mai t\u00e2rziu Al Doilea R\u0103zboi Dacic. Abandonat de alia\u0163i, constr\u00e2ns continuu la defensiv\u0103, Decebal, al\u0103turi de trupele sale de diversiune se retrage \u00een citadela din Mun\u0163ii Ora\u015ftie. Cet\u0103\u0163ile care p\u0103zeau accesul spre capital\u0103 c\u0103deau una c\u00e2te una: Blidaru, Coste\u015fti, Piatra Ro\u015fie, Tilisca. Se anun\u0163a un iminent asediu asupra Sarmizetusei.
\nO ultim\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00eentre Decebal \u015fi oamenii lui de \u00eencredere, la care am participat \u015fi eu, o ultim\u0103 \u00eent\u00e2lnire la care s-a stabilit planul de lupt\u0103 pentru ap\u0103rarea cet\u0103\u0163ii.
\n– Merge\u0163i s\u0103 v\u0103 odihni\u0163i. M\u00e2ine va fi cea mai lung\u0103 zi din via\u0163a noastr\u0103.
\nPlecar\u0103 aproape to\u0163i. R\u0103m\u0103sesem doar eu, iar al\u0103turi de cel care vorbise, opt lupt\u0103tori cu privirea senin\u0103 \u015fi albastr\u0103. Decebal se uit\u0103 la fiecare \u00een parte \u015fi le z\u00e2mbi.
\n– Nu v\u0103 ruga\u0163i s\u0103 fi\u0163i la ad\u0103post de pericole, ci s\u0103 le \u00eenfrunta\u0163i f\u0103r\u0103 team\u0103.
\nNu cere\u0163i alinarea durerii, ci inima care s-o poat\u0103 \u00eenvinge.
\nNu c\u0103uta\u0163i alia\u0163i pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 al vie\u0163ii, ci doar \u00een propria t\u0103rie.
\nNu t\u00e2nji\u0163i tem\u0103tori dup\u0103 m\u00e2ntuire, ci spera\u0163i cu r\u0103bdare s\u0103 v\u0103 c\u00e2\u015ftiga\u0163i libertatea.
\nAm mers fiecare \u00een camerele noastre, pentru o ultim\u0103 noapte. Iar coperta c\u0103r\u0163ii, din carton gros \u015fi negru m\u0103 a\u015ftepta \u00een pat. Am \u015ftiut atunci c\u0103 pot s\u0103 m\u0103 \u00eentorc prin vis \u00een lumea \u201cmea\u201d trecut\u0103 sau pot s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een lumea mea \u015fi s\u0103 \u00eei ajut pe daci \u00een acea ultim\u0103 lupt\u0103. Dar eu eram deja dac. Iar alegerea a fost u\u015foar\u0103.
\n\u00cen zori, b\u0103t\u0103lia devenise apoteotic\u0103. Cetatea rezista incredibil, de\u015fi romanii parc\u0103 se n\u0103\u015fteau \u00een locul celor mor\u0163i. Cei opt au r\u0103mas s\u0103 apere cetatea p\u00e2n\u0103 la ultimul. A fost ultima legend\u0103 a lor.
\nIar eu cu Decebal am p\u0103r\u0103sit cetatea, \u00eencerc\u00e2nd o rezisten\u0163\u0103 \u00een interiorul \u0163\u0103rii. Cavaleria roman\u0103 era pe urmele noastre. O ploaie de s\u0103ge\u0163i ne opri \u00eenaintarea. Pe platoul str\u0103juit de copaci, solda\u0163ii romani str\u00e2ngeau cercul \u00een jurul nostru cu o disciplin\u0103 plictisitoare. Erau cu arcurile \u00eentinse, acele arme subversive \u015fi lipsite de curaj. Dar Decebal a fost mai rapid dec\u00e2t arca\u015fii. A apucat chiar s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 spre mine \u015fi s\u0103 schi\u0163eze un z\u00e2mbet eliberator \u015fi complice.
\n\u201e- Pentru un lupt\u0103tor, via\u0163a este un exerci\u0163iu de strategie\u201d, au fost ultimele lui cuvinte. \u015ei deveni una cu p\u0103m\u00e2ntul.
\nL-am privit cum \u00ee\u015fi ia via\u0163a \u015fi l-am \u00een\u0163eles, de\u015fi nu a\u015f fi putut explica. Am sim\u0163it o a doua s\u0103geat\u0103 cum m\u0103 str\u0103punge. Era \u015fi ultima. Am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng \u015fi nu \u015ftiam de ce. Am \u00een\u0163eles c\u0103 nimic nu are sens \u00een lumea asta f\u0103r\u0103 iubire \u015fi f\u0103r\u0103 moarte. \u00cemi aduceam aminte de un Apostol care \u015fi-a pus \u015ftreangul de unul singur \u00een jurul g\u00e2tului, pentru c\u0103 \u015fi-a renegat apartenen\u0163a la o existen\u0163\u0103 dinainte stabilit\u0103. \u00cemi aduceam aminte c\u0103 am iubit c\u00e2ndva o fat\u0103 care \u00eemi alina durerea. \u015ei pl\u00e2ngeam. G\u00e2ndurile mi se \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feau \u00een minte, c\u0103ut\u00e2nd fiecare s\u0103 mai ias\u0103 o dat\u0103 la lumin\u0103. Dar lacrimile mele le diluar\u0103, le \u00eenecar\u0103. Nu mai \u015ftiam nimic.
\nDoar un am\u0103nunt: a\u015f repeta experien\u0163a asta ori de c\u00e2te ori mi s-ar oferi ocazia.<\/p>\n
IV. \u00cen loc de concluzii<\/p>\n
Fiecare poveste are un \u00eenceput. Dar totdeauna e nevoie ca o poveste s\u0103 se termine pentru ca o alta s\u0103 \u00eenceap\u0103.<\/p>\n
… Aceasta a fost povestea unui dac, care timp de aproape dou\u0103 mii de ani \u015fi-a c\u0103utat locul … \u015fi motivele pentru care timp de aproape dou\u0103 mii de ani fugise …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
I. O noapte din via\u0163a mea \u2013 o zi \u00een via\u0163a mea Cred c\u0103 era pe la nadir c\u00e2nd, n\u0103uc de somn, deslu\u015fesc l\u00e2ng\u0103 mine o copert\u0103 de carte. Era dintr-un carton gros, neagr\u0103, iar pe cantul ei scria cu litere \u00eenclinate aurite: \u201eAi venit pentru c\u0103 ai vrut s\u0103 vii”. Instinctual, m-am imaginat alerg\u00e2nd, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[7],"tags":[],"class_list":["post-22","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ganduri"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiumotreanu.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}