Nu l-am cunoscut prea bine pe b\u0103ie\u021bel, dar p\u0103rintele lui spiritual, singurul care a \u00een\u021beles cu adev\u0103rat glasul <<Cioc\u00e2rliei>>, \u00eemi spunea c\u0103 era un copil care prefer\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i alinte limitele, nu dorin\u021bele. A\u0219a se face c\u0103 atunci c\u00e2nd i-a dat \u00een dar de ziua lui o vioar\u0103, Dinu a \u00eentrebat dac\u0103 nu are ceva mai greu … \u0218i atunci i-au adus un pian. S\u0103 c\u00e2nte la el, nu s\u0103 \u00eel care. \ud83d\ude42<\/p>\n
Avea o duio\u0219ie \u0219i o ging\u0103\u0219ie … necaracteristice unui b\u0103iat de v\u00e2rsta lui, iar ceilal\u021bi \u00eel marginalizau \u00een timpul jocurilor copil\u0103riei. Chiar \u0219i fetele cu care mai juca leap\u0219a \u00eei spuneau c\u0103 nu are deloc energie, c\u0103 mai bine se apuc\u0103 de c\u00e2ntat la pian, deoarece acolo nu are nevoie de for\u021b\u0103. Ca orice domni\u0219oare, mai mici, dar mai ales mai mari, aveau dreptate … doar aparent.<\/p>\n
Pentru c\u0103 Dinu avea o energie imens\u0103, dar energia lui nu exploda, ci imploda. Iar pianul la care c\u00e2nta sim\u021bea cel mai bine asta.<\/p>\n
\u00cen vizitele pe care i le mai f\u0103cea, na\u0219ul George era cel care \u00eel acompania pe deja genialul pianist, de\u0219i mai t\u00e2rziu, finul \u00eei va \u00eentoarce \u201dfavorul\u201d.<\/p>\n
Indulgent cu ceilal\u021bi, dar extrem de exigent cu el \u00eensu\u0219i, Dinu nu s-a considerat nici o clip\u0103 un copil minune, ci \u0219i-a dezvoltat talentul s\u0103u nativ extraordinar … transform\u00e2ndu-\u0219i treptat darul \u00een har. D\u0103dea impresia c\u0103 se jeneaz\u0103 cu propriul s\u0103u geniu, a\u0219a spuneau toate profesoarele lui de pian.<\/p>\n
Admis fiind la Conservatorul din Bucure\u0219ti, particip\u0103 \u00een anul 1934, la numai 17 ani, \u00een cadrul Concursului de Pian din Viena. Faptul c\u0103 i s-a decernat doar Premiul al II-lea a fost considerat de faimosul pianist francez Alfred Cortot \u201do abera\u021bie sonor\u0103\u201d \u0219i a decis s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 juriul \u00een semn de protest. Acesta \u00eel invit\u0103 pe Dinu Lipatti la Paris, s\u0103 continuie studiile de pian la Ecole Nationale de Musique.<\/p>\n
\u00cen anul 1936 \u00ee\u0219i \u00eencepe cu adev\u0103rat cariera de pianist cu o serie de concerte \u00een Germania \u0219i Italia, \u201dreputa\u021bia sa continu\u00e2nd s\u0103 creasc\u0103 cu fiecare apari\u021bie \u00een public\u201d.<\/p>\n
La \u00eenceputul celui de-al 2-lea r\u0103zboi mondial, chemat de George Enescu, se \u00eentoarce la Bucure\u0219ti, unde d\u0103 recitaluri de pian ca solist, dar de cele mai multe ori \u00eel acompaniaz\u0103 pe marele muzician.<\/p>\n
O poveste nemuritoare spune c\u0103, invita\u021bi s\u0103 c\u00e2nte Rapsodia Rom\u00e2n\u0103, organizatorii le-au preg\u0103tit o \u201dsurpriz\u0103\u201d. \u00cen afar\u0103 de cei 2, niciunui alt muzician nu i-a fost permis accesul \u00een sal\u0103, sper\u00e2ndu-se ca reprezenta\u021bia s\u0103 fie un fiasco. Astfel, au c\u00e2ntat Rapsodia a\u0219a cum o f\u0103ceau \u00een copil\u0103ria lui Dinu, doar ei 2. Iar sala plin\u0103 a aplaudat p\u00e2n\u0103 la epuizare.<\/p>\n
Pianistul \u0219i compozitorul rom\u00e2n pleac\u0103 din Rom\u00e2nia \u00een timpul bombardamentelor din 1943, ajung\u00e2nd pedagog elve\u021bian.<\/p>\n
Ca mai oric\u0103rui rom\u00e2n special, nu \u00eei va fi recunoscut\u0103 valoarea \u00een timpul vie\u021bii \u0219i nici nu va fi ajutat de c\u0103tre semenii s\u0103i atunci c\u00e2nd i se va descoperi teribila boal\u0103 a lui Hodgkin, leucemia. Cei care contribuie cu sume considerabile pentru un eventual medicament minune sunt prieteni sau elevi ai lui Enescu: Igor Stravinski, Yehudi Menuhin, Charles Munch.<\/p>\n
Dup\u0103 o u\u0219oar\u0103 ameliorare, starea lui Dinu Lipatti continu\u0103 s\u0103 se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021beasc\u0103, leucocitele bolnave extinz\u00e2ndu-se exponen\u021bial.<\/p>\n
La 16 septembrie 1950, de\u0219i sl\u0103bit fizic, abia put\u00e2nd s\u0103 urce pe scen\u0103, sus\u021bine ultimul lui concert public la Besan\u00e7on, \u00een Fran\u021ba. \u00cen partea a 2-a a recitalului inten\u021biona s\u0103 execute cele 14 Valsuri \u00een Do diez minor de Fr\u00e9d\u00e9ric Chopin. Puterile \u00eens\u0103 \u00eel p\u0103r\u0103sesc, iar dup\u0103 o lung\u0103 pauz\u0103 \u00een care publicul nu s-a clintit din sal\u0103, Dinu Lipatti reapare pe scen\u0103, se a\u0219eaz\u0103 la pian \u0219i interpreteaz\u0103 motivul “Jesus bleibet meine Freude”=\u201dIsus r\u0103m\u00e2ne bucuria mea\u201d din cantata “Herz und Mund und Tat und Leben” de Johann Sebastian Bach. \u201dCu aceast\u0103 rug\u0103ciune s-a \u00eencheiat una din cele mai bogate \u0219i scurte cariere cunoscute \u00een arta interpretativ\u0103 modern\u0103.\u201d<\/p>\n
Dou\u0103 luni \u0219i jum\u0103tate mai t\u00e2rziu, la 2 decembrie 1950, Dinu Lipatti se stinge din via\u021b\u0103, la Geneva, \u00een v\u00e2rst\u0103 de numai 33 de ani, preg\u0103tind partitura Quartetului \u00een Fa minor de Ludwig van Beethoven, pe care nu l-a c\u00e2ntat niciodat\u0103. \u00cen schimb, a \u00eenc\u00e2ntat audien\u021bele c\u00e2nt\u00e2nd genial operele lui Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Fr\u00e9d\u00e9ric Chopin, Franz Schubert, B\u00e9la Bart\u00f3k, dar \u0219i Robert Schumann, Edvard Grieg sau Maurice Ravel.<\/p>\n
<<Ultimele sale cuvinte au fost: “Nu-i de ajuns s\u0103 fii mare compozitor ca s\u0103 scrii muzica asta, trebuie s\u0103 fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu<\/b>“. La vestea mor\u021bii sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclam\u0103: “Nou\u0103 ne r\u0103m\u00e2ne amintirea frumuse\u021bilor pe care ni le-a d\u0103ruit \u0219i o profund\u0103 \u00eentristare.<\/b>\u201d>><\/p>\n
Ultimul lui recital …<\/b><\/p>\n