Comentariu

Voi comenta și eu nițeluș pe seama articolului tău.

Un articol real, ceea ce e de apreciat; mai ales în lumea asta plină de probleme contrafăcute, bolnavi închipuiți, vise furate, preocupări inventate și subiecte subumane.

Lumea asta a cerșetorilor e prezentată cel mai bine într-un film românesc: Filantropica. Un film de referință, un film epic, după părerea mea. Nu e nimic moral în filmul ăla, nu e nimic moral în acea lume a străzii.

Oamenii mint, toți sunt ipocriți, asa cum e și fetița care le spunea îngrozită că dacă cel mic nu strânge bani până seara, ea urma să fie bătută. Le spune cui ? În nici un caz celorlalți membri, pentru că ei știu cum merge treaba. Îți spunea ție, Alexandra. Și altor oameni miloși de la care poate lua bani. Pentru că așa e și una din replicile celebre ale filmului, replica finală mai exact: ”Vă e milă, v-am luat banii”. Și pentru că ”mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește de pomană”.

E de apeciat că ai încercat să te cobori la nivelul lor și să discuți cu ei, să îi înțelegi, să îi ajuți. Dar nu uita, prințul poate ajunge cerșetor, cerșetorul niciodată prinț, în sensul de noblețe sufletească (în cazul tău vorbim de prințesă). Nici chiar în cartea Prinț și cerșetor. Dintr-un motiv foarte simplu: e mult mai ușor să decazi decât să te înalți.

Vina nu e a copiilor acelora, în mod evident. E a celor care beneficiază de pe urma lor. Încă un film care îmi vine în minte acum e Oliver Twist-ul lui Roman Polanski. Din nou, nimic corect, nimic moral, aș spune că aproape nimic uman.

Soluțiile mele la problemă ? Relative și limitate, evident.

1. Doamnele de la Protecția Copilului ar trebui să fie domni. Și nu ar trebui să stea la birou, ci pe teren. Eventual să fie chiar ei cerșetori sub acoperire. În fine, ideea mea e mai complexă, dar nu voi divaga prea tare.

2. Să faci lobby pe lângă colegii de la echipa emisiunii În premieră, cu Carmen Avram. Mi se par niște reportaje reușite și un jurnalism de investigație profesionist. Dacă îl trimit pe Mircea Badea pe teren vreo 2-3 luni, eu zic ca rezolvă problema cu cerșetorii din București. Sau îl rezolvă problema pe el. Oricum, sunt sigur că el te-ar fi sfătuit să fi stat în băncuța ta, să nu faci pe cetățeanul model. Și sunt ceva șanse să fi avut dreptate.

3. Să faci ce ai făcut și tu până la un punct, adică să nu le dai bani; și ceva în plus, să îi ignori complet. Măcar așa, cei care caștigă bani de pe urma lor ar trebui să mai schimbe strategia. La partea cu mâncarea sunt de acord să îi ajute oricine poate. Și-asa se aruncă în cantități industriale. Mâncare da, bani ba.

Dacă vrei, pot spune împreună cu tine: NU CERȘITULUI !!! Dar nu cred că ar ajuta.

Cât despre autoarea articolului …

1. Nu încerca să schimbi lumea din afara ta, ci doar pe cea din interiorul tău. Altfel, e iluzoriu.

2. Nu depune eforturi mai mari decât realizările. Altfel, e ineficient.

3. Nu uita să fii ușor naivă cu tine însuți, dar precaută cu cei din jur. Altfel, e periculos.

4. Nu crede despre curaj că e absența fricii, ci puterea de a o învinge. Altfel, e ilogic.

5. Nu înceta să fii extraordinară, pentru că ai dreptul și darul. Altfel, e păcat.

…

P.S. La mulți ani, cavalere de MiDraSk.

O dedicație de la un SSSAIYAN: Ai nevoie de libertate pentru a putea crede, ai  nevoie de credință pentru a putea fi nemuritor.

Vei înțelege la ce se referă și poza. 😉