Un german din Berlinul de vest, vizitând Parisul, se rătăci prin cartierul Montmartre. El voia de fapt să ajungă la Turnul Eiffel și la Arcul de Triumf, dar metroul parizian îi jucase o festă. Știind puțină franceză, grăbit fiind și considerând că urcarea până în vârful ”muntelui” pentru vizitarea Bazilicii Sacre Coeur e o abatere de la planul inițial, se repezi la primul cetățean care îi apăru în cale și îl înșfăcă de rever, întrebându-l care este cel mai scurt drum către obiectivele turistice de mai sus.
Francezul, cu un calm galant și tacticos, îi descleștă mâinile germanului, își mângâie condescendent vestonul și i se adresă turistului într-o germană prusacă impecabilă: ”Sunt sigur că dacă m-ați fi abordat și întrebat politicos, v-aș fi oferit această informație utilă pentru dumneavoastră în cel mai scurt timp posibil. Observ că vă grăbiți, de aceea vă voi spune, totuși…”
Neamțul nu mai avu răbdare să-l asculte și, holbându-se ușor sictirit la francez, mârâi ceva, după care plecă val-vârtej într-o direcție nici măcar de el cunoscută.
Peste doar o lună, întâmplarea făcu ca parizianul nostru galant și tacticos să ajungă în Berlin. Se uita cu atenție și făcea poze graffiti-urilor de pe Berliner Maurer, dar nu observă că începuse să se întunece. Ar fi vrut să simtă și energia emanată de Alexanderplatz înainte să ajungă la hotelul său de lângă Poarta Brandenburg; poate să viziteze și Catedrala de pe Insula Muzeelor. Avea o ușoară nostalgie socialistă, deci statuile lui Marx și Engels de lângă râul Spree ar fi făcut cu siguranță plimbarea mai interesantă pentru el.
Ziua se descurca pe străzile orașului, dar seara nu era foarte sigur, așa că îl întrebă pe un domn care trecea pe lângă el cum ar putea ajunge în locurile deja menționate. Neamțul se opri, se uită la el… iar în acel moment se recunoscură și zâmbiră amândoi pentru câteva secunde.
”Mergi tot înainte 1800 de metri, după care faci ușor curbă spre stânga, pe strada principală. Ai ajuns chiar în mijlocul Alex-ului. În partea diagonal opusă a pieței este ieșirea spre orașul vechi, unde începe parcul. Acolo vei găsi statuile. După ce ieși din parc treci râul și pe partea dreaptă este Domul, frumos luminat. Poți să stai pe iarbă. Continui deplasarea printre Biblioteca Națională, tot pe partea dreaptă și Ambasada Rusiei, pe stânga. După ambasadă mai mergi 500 de metri și vei ajunge la Poartă.”
”Vă mulțumesc din tot sufletul”, îi spuse francezul, plin de recunoștință sinceră, după care dădu să plece.
”Lasă mulțumirile, repetă instrucțiunile pe care tocmai ți le-am spus”, replică apăsat berlinezul, după ce îl mai apucă o dată pe parizian de rever, să i-l aranjeze.
”Au Revoir.”
”Auf Wiedersehen.”
