Pe 14 iulie 1789 Bastilia a fost cucerită de revoluționarii parizieni, acest eveniment marcând începutul Revoluției Franceze. Începând din anul 1880, 14 iulie devine Ziua Națională a Franței.
Franța are o istorie tumultoasă și fascinantă.
Franța are o geografie încântătoare și grandioasă.
Franța are o literatură ușor barocă și bogat iluministă.
Franța are o arhitectură diversă și flamboaiantă.
Cultura franceză este colosală… et la langue française est très très très chic.
Franța este cea mai frumoasă țară din Europa. E drept că încă nu am vizitat Rusia. 🙂
După 227 de ani, pe 14 iulie 2016, cicliștii din Turul Franței mai ajung încă o dată pe Mont Ventoux.
Pornesc din regiunea Languedoc, orașul Montpellier aflat pe malul Mării Mediteranei, trec prin orășelul lui Tartarin din Tarascon și ajung în Alpii Provensali Francezi, pe Mont Ventoux.
Ca să vă faceți o idee mai clară despre ciotul de la final (care ar putea fi scurtat, totuși, cu vreo 6 km din cauza vântului ce bate în vârful cățărării cu peste 100 de km/h), vă prezint mai jos și o hartă detaliată.
Se pornește de la iarbă verde și o altitudine pașnică de 536 de metri și se ajunge aproape de 2000 de metri, pe un platou golaș și pustiu.
Leg sapping, cum ar spune Greg LeMond. Și deși poate că nu e chiar așa de extraterestră ca Boneta, ca Tourmaletul, ca Galibier, Izoard sau Iseran, intră cu lungimea sa, cu toate curbele și pantele ce depășesc pe alocuri chiar 10% în în ceea ce cicliștii numesc cățărări mitice.
Sper că Nairo Alexander Quintana Rojas va ajunge înainte lui Cristopher Clive Froome la finalul etapei.
Un proverb provensal spune că nu ești nebun dacă te încumeți să urci cu bița pentru prima oară pe Mont Ventoux, ești nebun dacă mai încerci și a 2-a oară.