In fiecare noapte am un vis.
In oricare 7 nopti am 7 vise diferite.
In fiecare zi am un vis.
In oricare 5 zile am acelasi vis.
Pot uita o fata în 5 zile.
Pot uita orice fata în 7 zile.
Pe ea nu am uitat-o.
Dar stiu ca acest detaliu nu are nici o legatura cu memoria.
Stiu ca memoria poate ucide vise. Aparent, remarca asta nu se va justifica pana la sfarsitul scrierii.
Pentru ca s-a justificat deja.
Sunt constient de 5 defecte care imi apartin.
1. Nu visez tot timpul.
2. Atunci cand nu visez, nu imi urmez visele.
3. Atunci cand nu imi urmez visele, nu exist decat in visele altora.
4. Atunci cand nu exist decat in visele altora, posed un grad imens de auto-abandonare.
5. Atunci cand nu exist decat in visele altora … poate fi un defect in acelasi timp si un avantaj ?
EU nu exist … am marele avantaj ca EU nu exist.
Nu stiu daca exista o legatura intrinseca si puternica intre memorie si gândire.
Nu stiu nici macar daca o legatura intre 2 entitati poate fi intrinseca, deoarece o legatura intrinseca exista prin ea insasi, independent de relatiile sale cu alte entitati, pe când o simpla legatura (neintrinseca) este conditionata de entitatile pe care le uneste.
Nu stiu daca ceva intrinsec nu este cumva si puternic, tocmai pentru ca e intrinsec.
Stiu ca din gandire se naste atasamentul (fata de o persoana, lucru sau stare de fapt).
Stiu ca din atasament se naste dorinta.
Stiu ca daca dorinta nu se implineste, apare sentimentul de frustrare. De aici deriva mania, ura, gelozia.
Mania naste iluzia; crearea acelei lumi virtuale generata de gandurile tale pe baza unor premise nu neaparat false, cat malefice.
Iluzia determina pierderea memoriei de pe urma careia sufera intelectul.
Intelectul, fiind alterat, gandurile practic nu exista, se lupta intre ele fara nici o finalitate.
Daca nu exista gandire, nu exista vointa.
Daca nu exista vointa, nu exista efort personal.
Daca nu exista efort personal, nu exista caracter.
In acest moment, omul tocmai s-a autoruinat. El inceteaza sa mai existe, fara voia lui.
Si totusi, mai exista o sansa.
Singura care te poate ajuta in aceasta situatie este constiinta.
O contiinta curata da curaj inimii si putere gandului. Cand gandul are putere, se poate magnetiza.
…
Paradoxul existentei constiintei.
In momentele fericite, in care EU nu exist, nu constiinta imi filtreaza gandirea. Nu altceva, ci Altcineva.
…
Aici e diferenta majora dintre non-existenta plenara si cea fortuita.
…
De fapt, memoria este ca un magnet pentru gandire, ii creaza un flux si un tunel mental si o tine aproape de mintea individului.
S-ar putea spune ca uneori memoria noastra apartine pietrelor si copacilor pe langa care trecem ? Nu voi incerca sa ofer un raspuns la aceasta intrebare. Stiu doar ca memoria lor imi magnetizeaza gandirea.
La fel este si gandirea pentru memorie, un magnet. Cu cat gandim mai inalt si mai clar, cu atat vom deveni mai buni prieteni ai vantului care inclina, dar si rupe copacii si ai apei care mangaie, dar si strapunge pietrele.
Iar eu tocmai am demonstrat ca exista o legatura puternica intre memorie si gandire. Chiar intrinseca.
Slaba consolare.
Am inchis un subiect, am deschis inca vreo 5.
Sunt totusi multumit. EU exist.
Cred ca esti o persoana deosebita. Gandesti absolut minunat. MI-ar placea sa mai scrii
interesant discurs… si cand spun discurs ma refer la text… placut ochiului, pune mintea la incercare adica face memoria sa gandeasca (cam asa s-ar defini putin memoria). totusi pacat ca te-ai invartit in jurul cozii si faci asumptii si ipoteze in felul urmator: dintr-o notiune rezulta univoc alta, care nu are legatura cu nimic. pui “necunoscute” in “ecuatie” fara ca de ele sa fie nevoie si folosesti “operatii matematice” foarte greu de procesat.
in rest… :*
oricum nu existi… decat daca memoria persoanelor din jurul tau functioneaza, altfel nu am putea fi numiti o cultura a unei civilizatii, nu am fi oameni nu am fi brasoveni, clujeni, bucuresteni, romani, am fi, din perspectiva cuiva care tine minte cat de cat ceva, o adunare Altzheimer, o secta, o… nimic, nici macar nu am trai pentru ca nimeni nu tine minte ultima gura de aer trasa in piept.
Laura, si eu cred ca esti o persoana deosebita. Si sunt sigur ca si tu gandesti minunat. Cat despre scris, voi mai scrie.
Impresionant….
Poate prea maret adjectivul … or maybe not …
In fond, daca ai fost impresionat(a), inseamna ca e impresionant. 🙂