ÎMI CAUT EU-UL
Visez … sunt treaz şi visez. E superbă senzaţia. Doar aşa pot trăi de două ori mai mult decât ceilalţi.
Cum te simţi la patruzecişişase de ani ? Între vârste, neîncadrându-mă în ele.
Difuz, conform, confuz, diform.
Sunt treaz … visez şi sunt treaz. Senzaţia e lăudabilă, dar nu mai e superbă. Pentru că acum ştiu şi pot să
vă spun ce visez. Dar nu vă voi spune.
EU stau pe spate cu mâinile pe piept. De altfel, morţii sunt îngropaţi în aceastã poziţie şi credeţi-mă fără
să cercetaţi că este cea mai odihnitoare.
EL s-a desprins din mine, de mine … pluteşte deasupra mea, deasupra patului. Văd prin el. De ce ? Pentru cã este EL. Şi mai ales pentru că nu sunt EU. Îmi spune că trebuie să plece din mine, departe de mine. Îmi şopteşte că o să fie bine, că o să-mi revin. Şi minte. Spune doar o parte din adevăr. Şi minte.
Ce am vorbit cu EL ? (subiect pentru un eseu viitor) Totul şi nimic. Sau mai bine spus ceva.
O sã fie bine doar când îi voi simţi inima bătând în acelaşi ritm cu a mea, o să fie bine când ne vom uita la acelaşi lucru şi vom vedea acelaşi lucru, o să fie bine când ne vom atinge buzele. O sã fie bine când va fi lângă mine, în mine şi în afara mea; în jurul meu, împresurându-mă.
EL nu fuge de mine pentru că el nu fuge de nimeni. EL aşteaptă să fie găsit pentru că ştie că vreau să mă
împresoare şi îi place să mă împresoare. EL vrea să îl găsesc, dar nu mă cautã … pentru cã şi EL, ca şi EU visăm şi suntem treji.
Vreau sã îl gãsesc … sunt treaz şi visez.
ÎMI CAUT EL-UL
Hmmm … mint. Spun doar o parte din adevăr şi mint.
De fapt, o caut pe EA.
P.S. Eseu scris cu ocazia ultimei mele amăgiri sentimentale survenită pe la vreo 23 de ani. (patetic?)Dez-amăgirea a urmat 2 săptămâni mai târziu.
Acum, când mă uit peste scriere, îmi dau seama cât de promiţătoare, înălţătoare, liberă, sinceră şi plină de pronfunzime putea fi şi cât de fragmentată, aproape banală şi lipsită de strălucire şi de direcţie este.
Ca şi relaţia în sine.
Dar ideea există.