A fost o sălbatică splendoare pentru mine să observ în ultimele săptămâni paroxismul ideilor, sentimentelor și acțiunilor de pe marginea acestui referendum.
PREAMBUL
De la un articol simplu și banal din Codul Civil care s-a decis a fi întărit și în Constituție combatanții celor 2 tabere (progresiștii și tradiționaliștii) au trecut prin tot spectrul umanității – de la iubire de aproape la uciderea cu pietre, de la fundamentalism islamic la teologia creștină, de la anii de pușcărie ai lui Hitler și Manifestul Partidului Comunist scris de Marx și Engels la mântuitorul nostru Iisus Hristos și de la ateul Stephen Hawking la particula lui Dumnezeu. S-au făcut unii pe alții idioți, cretini, retardați, fasciști, naziști, marxiști, talibani, golani, intoleranți într-un mod cum nu se poate mai afectuos și duios. Nu vă îngrijorați, e ceva specific unei societăți aflate în derivă care și-a găsit vremelnic busola educațională și civilizațională pe vremea Căpitanului Grant al lui Jules Verne și a pierdut-o pe vremea Mareșalului Antonescu al Regatului României. Fără să fiu deloc naționalist, mie mi-e drag tare ”ne-am”-ul ăsta românesc. O să mai dureze ceva timp, însă, până când vom reuși să îi regăsim trăsăturile definitorii care ne-au adus laolaltă și vom reuși să îl scriem unit.
Revenind la articolul simplu și banal, acesta se referă la căsătorie, care este uniunea liber consimțită între 1 bărbat și 1 femeie. Nu între 2 bărbați, nu între 2 femei, nu între 5 bărbați și 8 femei, nu între 1 bărbat și el însuși, nu între 1 femeie și ea însăși. Este extra-ultra-mega explicitat și în alte articole, unde se spune clar că prin soți se înțelege bărbatul și femeia uniți prin căsătorie. Despre asta e vorba; despre o definiție care ca orice definiție implică niște subiecți sau/și niște însușiri, iar subiecții în cazul de față sunt 1 bărbat și 1 femeie. Este o normă juridică, un act administrativ și laic care există de zeci de ani în legislația noastră și împotriva căruia nu a protestat nimeni până la referendumul ăsta inutil. Tot în Codul Civil este interzisă bigamia, este interzisă căsătoria între rudele în linie dreaptă sau în linie colaterală până la al 4-lea grad și este ”interzisă căsătoria dintre persoane de același sex.” Astea au fost clarificările juridice referitoare la căsătorie de care a fost capabil legiuitorul român, adică atât au putut parlamentarii noștri juriști aleși de cetățenii acestui popor până acum. Bine, rău, necesar, suficient, asta avem și cu asta lucrăm deocamdată.
SCÂNTEIA PROGRESISTĂ
Voi începe cu o supoziție (de care sunt din ce în ce mai nesigur, dar pe care o voi face oricum): cei cu viziuni progresiste sunt mai isteți, mai contemplativi, mai darnici, mai relaxați, mai vizionari, mai complecși și mai îngăduitori decât conaționalii lor tradiționaliști.
Ce zic acești oameni evoluați ai societății noastre, cuprinși de o revoltă nespecifică lor? De ce nu e permisă căsătoria între (2, bănuiesc) persoane de același sex? Nu e permisă pentru că e interzisă, ca să fac o glumă nu foarte bună, dar pentru că sunt capabil și de analize serioase vin și vă ofer definiția definiției: o operație logică de determinare a însușirilor unui concept. În cazul de față conceptul nostru este căsătoria, iar bărbatul și femeia fac parte din însușirile acestui concept, fiind chiar subiecții conceptului.
Să luăm 1 concept mai larg, cel al parteneriatul civil, care poate fi realizat între 1 bărbat și 1 femeie, dar poate fi realizat și între persoane de același sex (2 bărbați sau 2 femei), lucru pe care căsătoria nu îl permite. Păi eu dacă aș fi progresist nu mi-aș dori sub nicio formă să fiu strivit într-un concept așa mărunt și restrictiv cum e căsătoria, ci mi-aș dori să pot să mă lăfăi în confortul unui parteneriat civil extrem de lax. Având în vedere deschiderea la minte a acestor oameni, îi face pe ei o definiție? De ce ar vrea ei să fie soți, când eu zic că sună mult mai fain parteneri? De ce ai vrea să redefinești o definiție când e plin de definiții în lumea asta din care să faci și tu parte? Și deși din păcate parteneriatul civil este deocamdată interzis în România, eu sper să nu mai fie pentru mult timp, pentru că ”libertate, frate, poate facultate și viață de noapte.” Bătălia progresiștilor ar trebui să fie pentru acceptarea legală a parteneriatului civil, nu pentru redefinirea căsătoriei. Căsătoria e doar o definiție, a avea un partener (civil, nu militar) de viață e mult mai mult decât atât. Hai, fiți mai isteți decât cei pe care îi faceți limitați.
Aș putea să privesc lucrurile doar din punctul meu de vedere și să zic că nu dau 2 bani pe niciuna din aceste 2 definiții, dar nu o voi face. Înțeleg că avem cu toți sechele, frustrări, frici, nesiguranțe și de multe ori pentru a ne echilibra cât de cât e nevoie de validare și confirmare din partea societății. Cumva, într-un fel care mă eludează inefabil, faptul că te duci în fața primarului localității și el își dă acordul ca tu să i-o tragi ei (sau lui) într-un cadru acceptat de societate (aparent) îți poate oferi acel echilibru, ego, statut social, acceptare sau naiba mai știe ce, pentru că dacă nu ți-ar oferi ceva, nu te-ai mai duce.
TABERELE
Susținătorii referendumului spun că vor să ranforseze definiția asta a căsătoriei și în Constituție pentru a fi mai greu de modificat pe viitor, Codul Civil fiind o lege organică. Hahaha. Perfect. Să fie sănătoși și să toarne beton-armat peste căsătorie. Soluția pentru cealaltă tabără este parteneriatul civil de care scriam mai sus și pe care ăștia nu l-au luat în considerare. Când se va legifera parteneriatul în noul Codul Civil Constituția nu va putea decât să facă act de el. Ura și la gară. Care gară?
Aia de care amintesc adversarii referendumului, care spun ce s-ar fi putut face cu banii dați pe acest referendum: căi ferate de mare viteză de la munte la mare, autostrăzi care leagă Ardealul de Moldova, poduri care leagă Muntenia de Dobrogea, tuneluri care leagă Băneasa de Otopeni. Da, înțeleg ce spuneți și aveți perfectă dreptate; dar vă asigur că și cu referendumul ăsta inutil și fără el, banii ăia nu s-ar fi dus în infrastructură, educație sau sănătate, pentru că cei care guvernează au de manipulat niște proști cu acei bani și se pare că manipularea lor ajunge la din ce în ce mai mulți oameni. Nu, nu v-am făcut proști, dar pericolul de a deveni astfel dacă ne lăsăm mintea pe tânjeală ne paște pe toți.
Ce nu-mi place însă deloc e mișto-caștoul ăsta făcut de meseriașii aroganți la adresa familiei ”tradiționale”. Meseriașule arogant, familie tradițională înseamnă 1 el + 1 ea. Atât. Nu înseamnă bătaie, nu înseamnă abandon, nu înseamnă prostie. Chestiile astea țin de oameni nemernici și de obicei sunt apanajul meseriașilor aroganți ca tine.
Repet și pentru cei cu neuronii mai înceți: referendumul nu schimbă nimic, nu se redefinește nimic, doar se întărește o definiție în Constituție. NU SE SCHIMBĂ NICIO LEGE. Pe cei care delirează în afara subiectului îi invit cu toată simpatia să își cumpere o minte și să înceapă să gândească cu ea. Au americanii o vorbă prin filme: What are you talking about?
Varianta elegantă e că cei de la CpF nu reușesc să facă față unei discuții cu argumente actuale, invocând misticisme și tradiții de pe vremea Republicii Romane într-o societate unde poți să faci sex cu roboți în realități virtuale. Varianta mistică e că se folosesc de niște oameni săraci cu duhul mințindu-i că îi vor face să îl vadă pe Sfântul Duh. Dacă vă prezint și varianta neelegantă deja am pierdut prea mult timp vorbind despre ei și nu vreau să fac asta. Am văzut azi un film în care liderii organizației se abțineau din răsputeri să nu urle ca toți dracii că de ce sunt 2 oameni de la presă la o întrunire a lor. Ce să vorbești cu scelerații ăștia? Bine, pa.
Biserica – nu prea am cuvinte de laudă despre slujitorii ei și credeți-mă că am cunoscut destui, dar nici nu o voi înfiera (cum se cuvine) pentru că îi recunosc meritele indiscutabile din trecut. Fără biserică nu am fi avut istorie (aproape deloc). O instituție care a îmbătrânit urât și care trebuie reformată din temelii, dar care are un interes direct în acest referendum, deoarece după încheierea căsătoriei civile urmează (în cele mai multe cazuri) celebrarea religioasă a acestei taine.
Din nou revin la definiții și la logică: dacă biserica ortodoxă nu are chef să oficieze o uniune între 2 masculi, atunci e dreptul ei să nu o facă. Conform legii și tradiției, Biserica Ortodoxă Română oficiază căsătorii între 1 bărbat și 1 femeie. Atât, fără alte nuanțe și glumițe. Repet, e dreptul lor, așa cum e și dreptul meu să nu doresc o astfel de blagoslovenie.
STRATEGIA CÂȘTIGĂTOARE
Într-o bătălie, cu cât provoci adversarului pierderi mai mari cu atât vei obține termeni mai favorabili după negocierea păcii. Pyrrhus din Epirus e cel mai bun exemplu, care deși i-a învins pe romani a decis până la urmă să renunțe la războiul împotriva acestora, deoarece devenise prea costisitor. ”Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți” este celebra sa replică pe care o puteți asculta doar la Podcastul de Istorie. Între timp am ajuns la Marius, dar să revenim la referendumul nostru care are de-a face cu prefectura cam cât de mult a avut de-a face și Sulla.
Cunosc placa stricată a #boicot-ului. Niște boi pe care îi doare în cot (ca să fac o glumă nevinovată) cred că dacă nu merg la vot nu se face cvorumul de 30% și astfel referendumului nu va fi valid. Așa e, nu va valid… și în urma acestei invalidări definiția căsătoriei ca uniune dintre 1 bărbat și 1 femeie va rămâne fix aceeași. Culmea e că în multe privințe gândesc și eu ca acești boi, dar nu și acum; și slavă Domnului că nu mă doare nici în cot.
Propunerea mea e ca toți cei cărora li se pare inutil referendumului să iasă masiv la vot încă de sâmbătă, să își convingă familia, neamurile, și 2-3 prieteni. Ai mei mereu au votat cum le-am sugerat, după ce s-au convins că e cea mai bună alegere, iar bunicuței îi dau 100 de lei și votează cu cine vreau eu. Bine, bunicuței mele îi dau mai mult de 100 de lei pentru că o iubesc, dar ați prins ideea. Deasemenea, ați văzut ce am realizat în 2014, când l-am înviat din morți pe Iohannis. Eu zic că putem să ne mobilizăm din nou la fel de bine și să obținem un 40% atât de solid încât cealaltă tabără să fie nevoită să se uite cu respect combinat cu teamă la noi. Vorbesc în termeni mai războinici, dar nu mă refer la un sentiment de frică propriu-zis.
S-ar putea să fie tardiv acest scenariu, deoarece influencerii progresiști cu 50.000, 70.000, 120.000 de urmăritori și-au dat cu boi-cotul în stomac și au decretat că ei stau acasă. Ce să zic? E dreptul lor, dar mai țineți minte ce s-a întâmplat cu Băsescu după ce în 2012 7,44 milioane de români i-au dat cu ștampila în bot la vot? Vă spun eu. Ultimii 2 ani de mandat a stat ascuns ca un viezure, chiar dacă nici acel referendum pentru demiterea sa nu a fost validat.
Și apropo de viezuri și de ascuns, acum putem ieși toți pe lumină și la vot, iar acest referendum poate constitui un antrenament util pentru viitoarele alegeri care chiar vor conta. Putem vedea câți suntem, cum ne putem mobiliza, putem să facem ceva prin acțiune, pentru că acțiunea e mai vizibilă, mai constructivă și mai luată în seamă decât inacțiunea.
Așadar, părerea mea e simplă și simplistă: ieșim TOȚI la vot și votăm NU. Da, se va face cvorumul. Foarte bine, înseamnă că vom avea reprezentativitate mare, dar înseamnă că vom fi și noi reprezentați. Da, vor câștiga cei care au votat DA. Foarte bine, înseamnă că democrația funcționează. Legal, electoral, reprezentativ.
CONCLUZII
Dacă vei fi de partea majorității câștigătoare la vot te vei simți parte integrantă și te vei încolona integrant și regulamentar în această națiune română, cu multe particularități, interesante și intrigante deopotrivă. Dacă nu, îți vei accepta cu demnitate statutul de disident și probabil vei dezvolta un sentiment din ce în ce mai pronunțat de lehamite față de semenii tăi care bagă votul în urnă cum bagă vita botul în iesle. Sau vei pleca din țară, ca să cunoști mai bine și alte popoare.
Dar nu uita, asta înseamnă democrația. Dacă majoritatea poporul român cu drept de vot vrea căsătorie doar între 1 bărbat și 1 femeie, atunci poporul român va avea asta. Dacă majoritatea poporul român cu drept de vot vrea să fie condus de PSD, atunci poporul român va fi condus de PSD. Dacă majoritatea poporului român cu drept de vot va vrea la un moment dat un premier penal, poporul român va avea un premier penal. Este corect și logic să fie așa pentru că poporul este suveran și are întotdeauna dreptate.
Succes tuturor și fie ca cel mai bun să câștige.
