13 iunie 1990
La sfârșitul acelei zile de muncă văratece, cu conștiința suspectă și surescitată, câteva mii de mineri maniaci se încolonează regulamentar, ies din mină, la lumină, se urcă în garniturile de tren și coboară în capitală.
14 iunie 1990
La începutul acelei zile văratece, fără conștiință, dar cu bâte, răngi, cazmale și târnăcoape, aceiași mineri maniaci redefinesc conceptul de democrație, luându-i la bătaie (în câteva cazuri bătaia fiind chiar soră cu moartea) pe toți ”golanii” și pe toate ”curvele” care s-au nimerit să fie în același timp și în același spațiu cu ei.
15 iunie 1990
La mijlocul acelei zile văratece de muncă, cu conștiința odihnită și împăcată, minerii maniaci se încolonează regulamentar, se urcă în garniturile de tren, coboară și intră din nou în mină. Se făcu beznă.
Pe vremea aceea mă uitam cum Roger Milla ne dă 2 boabe la Coppa del Mondo, după ce mă bucurasem cu câteva zile înainte, când Lăcătuș le-a dat tot 2 boabe fraților noștri de la răsărit, încă U.R.S.S.-iști.
Și tot pe vremea aceea credeam că minerul maniac este doar un joc pe HC (Home Computer).