Acum 2 luni Comitetul Internațional Olimpic cocheta cu ideea interzicerii participării Rusiei la toate competițiile sportive internaționale, începând chiar cu Olimpiada de la Rio. Scandalul a provocat vâlvă mare și capitaliștii de la vest de Elba i-au înfierat pe bolșevicii de la est de Volga, acuzându-i de dopaj generalizat și instituționalizat. Autoritățile ruse au spus că vor face curat în ograda proprie și pe toloaca din fața ogrăzii proprii, dar au mai spus și că această Organizație Internațională Olimpică poate transforma un subiect sensibil ca dopajul într-un instrument de presiune geopolitică, prin transmiterea unor mesaje și imagini negative la adresa unei anumite țări sau unor anumiți oameni.
Ca fapt divers, fostul șef al Agenției Mondiale Antidoping din Rusia, un anume Grigory Rodchenkov, aflat sub anchetă tocmai pentru manipularea unor substanțe dopante, a fugit și a primit refugiu în Statele Unite ale Americii. Mai mult decât atât, el a fost inclus în programul de protecție a martorilor, vreo 5 agenți FBI luându-l repejor în custodie.
Cu delegația înjumătățită, Rusia a participat, totuși, la Jocurile Olimpice din Brazilia, terminând pe locul 4, după U.S.A., Marea Britanie și China. Meritoriu.
Supărați nevoie mare că nu și-au putut vedea toți sportivii la aparate, un grup de hackeri ruși au făcut ceea ce face orice hacker: au dat publicității niște informații private. Mai exact, au șterpelit virtual fișele medicale ale unor sportivi, fișe medicale care se aflau pe serverele WADA (World Anti-Doping Agency) și care arătau printre altele că acești sportivi au folosit substanțe interzise.
Lumea s-a crizat la auzul unor nume ca Serena și Venus Williams, Simone Biles, Petra Kvitova, Bradley Wiggins sau Chris Froome, dar hai să vedem ce au declarat acești sportivi destoinici la auzul veștii că li s-a deconspirat dosarul medical.
Bradley Wiggins, câștigător al Turului Franței și cel mai medaliat ciclist din istoria Marii Britanii a spus prin purtătorul său de cuvânt: “There’s nothing new here. Everyone knows Brad suffers from asthma; his medical treatment is British Cycling and UCI approved and like all Team GB athletes he follows Wada regulations to the letter.” Deci omul lua medicamente pentru astm.
Chris Froome, de 3 ori câștigător al Marii Bucle, ultima oară în acest an, a dat și el o declarație: “I’ve openly discussed my TUEs with the media and have no issues with the leak, which only confirms my statements. In nine years as a professional I’ve twice required a TUE for exacerbated asthma, the last time was in 2014.” Deci și nenea Froome lua medicamente, pentru astm exacerbat chiar.
Simone Biles, gimnasta americană minune cocheta cu medicamentele ca să contracareze eficient deficitul de atenție. Probabil că nu își dădea seama dacă era la bârnă când făcea desprinderi de sol tipice paralelelor.
Despre Serena Williams nu mai spun nimic, dar sunt sigur că oxycodina, hydromorfina, triamcinolonul, formoterolul, prednisonul sau metilprednisonul pe care le-a luat sunt niște flori de mușețel sau de tei aflate din greșeală și din invidie pe lista substanțelor interzise de WADA.
Avem și noi, românii, o canotoare pe listă: Cogianu Roxana. Ea spune că în 2014 a suferit o intervenție chirurgicală ce a necesitat un tratament medicamentos și se jură că aceasta este singura legătură cu infama situație devoalată de maleficii hackeri cazaci.
Oare dacă acești sportivi nu ar fi fost așa de grav bolnavi, cât de sus puteau ajunge cu performanța sportivă? Cum ar fi arătat niște recorduri cu adevărat intangibile?
Oare ceilalți colegi sănătoși ai lor, de la școală sau din loturile olimpice, făceau glume nesărate la adresa lor? Oare îi făceau să sufere că sunt bolnăviori?
Oare părinții acestor sportivi, care au fost la un moment dat niște copii, i-au dus să facă sport pentru puțină mișcare sau se gândeau ei că odraslele lor cu un mic handicap vor ajunge mai buni decât odraslele celorlalți părinți care nu aveau nici un handicap?
Oare o să pun și o poză cu un sportiv bolnăvior și campion la finalul articolului? Sau cu 2?
